Ma numesc Pîrva Simion si sunt din comuna Balsa, judetul Hunedoara, m-am nascut in anul 1928. Am slujit in Biserica ca pastor, unde m-am pocait, o mare parte din viata mea. Sper ca aceasta marturie sa-i incurajeze pe multi, pe calea credintei, iar pe cei care nu-L cunosc pe Domnul Isus, sa-i ajute sa-L cunoasca si sa devina copii ai lui Dumnezeu.

M-am nascut intr-un amalgam de procesiuni, pline de superstitii si idolatrie. Mama mi-a spus, cand eram mai tanar ca: „m-a scaldat pe vatra de pamant, ca sa fiu bun ca pamantul” si „sa rostesc rugaciuni la soare cand rasare” si multe altele. Imi amintesc, cand am fost de patru ani, ca m-am oprit pe o piatra din curte si m-am uitat in sus, mi se parea ca ceva din cer, facea legamant cu mine si momentul acela m-a urmarit si nu l-am putut uita niciodata.
Familia mea nu a fost credincioasa lui Dumnezeu, ei au avut doar o religie, fiind ortodocsi, dar nu-L aveau pe Isus in viata lor. In casa noastra era cearta mai tot timpul, in special cand foloseau alcool, scandalurile culminau in batai. Pana la varsta de 20 de ani am participat la toate desmaturile si desfraurile unei vieti fara Dumnezeu, unei vieti stricate. Interveneam si in scandalurile din familie folosind bataia si injuraturile. Acestea erau o obisnuinta in comunitatea ortodoxa in care traiam, fiecare avand acasa alcool „vinars”, fiind folosit din plin in casele oamenilor, la pomeni, parastase, baluri sau rugi.

La varsta de 19 ani, o veste m-a enervat foarte tare, se auzea ca la noi in comuna, au venit niste pocaiti si acestia vreau sa ne strice traditia si obiceiurile religiei noastre. Am vorbit cu vecinul meu Avram si ne-am hotarat ca daca vor veni si in locul unde locuim noi, sa-i asteptam si sa-i lovim cu pietre. Cam la doua saptamani de la aceasta hotarare, intr-o seara veneau vreo opt persoane pe o carare, erau pocaitii. Ce credeti ca s-a intamplat?  In clipa aceea, a trecut un fior prin mine si dintr-o data am simtit bunatatea prezenta in inima mea. A fost o minune, nu mai ma gandeam sa-i lovesc cu pietre, ci ma gandeam sa ma duc si eu in casa unde mergeau ei, sa-i ascult ce vorbesc. Ne-am adunat multi in casa aceea, in acea seara si am ascultat cantari, rugaciuni si predici.
Am auzit in acea seara o rugaciune intr-o limba necunoscuta, aproape de mine si pentru mine a fost un semn ca Dumnezeu este acolo. In intalnirea de-a doua seara, am pus o intrebare legata de scrierea Bibliei. Oamenii acestia mi-au raspuns si am fost indemnat sa-mi cumpar o Biblie si sa citesc de acolo, sa vad ca ce-mi spun ei, este conform Scripturii.
A treia oara, cand oamenii acestia au fost in locul acela, m-am hotarat inaintea lui Dumnezeu sa ma departez de rau si sa nu mai folosesc vorbe rele si injuraturi. A inceput o lucrare a pocaitilor in satul nostru si am inceput sa merg si eu la Adunare. Din momentul in care am inceput sa merg acolo, au inceput sa curga si ispitele in viata mea: imi era rusine ca eu care eram primul la baluri sa o rup dintr-o data cu distractia, aveam rude care, mi-au spus, ca daca ma pocaiesc, nu se mai considera rude cu mine, parintii la fel, imi aruncau vorbe ca-i fac de rusine, fostii mei prieteni imi aratau nemultumirea, ca eu ii parasesc.
Totusi, in acel timp a inceput sa vina cu mine si un prieten la adunare, ma simteam incurajat ca nu eram singur.
Aceasta s-a intamplat in toamna anului 1947 si am mers la Adunare, incepand din acea data si am inteles planul lui Dumnezeu, pentru viata mea. M-am pocait inaintea Domnului, in urma credintei in Domnul Isus, iar in primavara anului 1948, m-am botezat ca marturie a credintei si pocaintei mele. A fost o mare bucurie pentru Adunarea locala.

Un lucru care m-a cercetat mult, in timpul cand inca nu eram botezat a fost faptul ca intr-o zi un frate m-a invitat la el la masa. Eu nu m-am asteptat, avand conceptia, ca doar rudele se invita unii pe altii la masa. Pe acest om l-am vazut deosebit si ma intrebam: de ce atata iubire in viata acestui om? Atunci mi-a venit un raspuns: „aceasta este dragostea lui Dumnezeu”. Am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa toarne si in inima mea aceasta dragoste. Intr-o zi rugandu-ma inaintea Domnului, am simtit umplerea cu Duhul Sfant a lui Dumnezeu si atingerea Duhului Sfant. O bucurie de nedescris mi-a umplut fiinta si o putere nevazuta era peste mine, era dragostea lui Dumnezeu in mine. Am citit mai tarziu in Rom 5:5, ca dragostea lui Dumnezeu este turnata in inima noastra, prin Duhul Sfant.
Dupa ce m-am botezat, am fost luat in armata la munca, in Valea Jiului. Cand am venit intr-o permisie, inima mea a fost umpluta de bucurie, fiindca din sat, opt suflete se hotarasera sa-L urmeze pe Domnul. Am intrebat o femeie mai batrana dintre acestia: „ce te-a determinat sa te pocaiesti ?” Replica a fost: „Eu te-am urmarit pe tine si daca tu copil tanar te-ai hotarat sa slujesti lui Dumnezeu, eu ca sunt batrana sa nu-i slujesc? ”
Acum eu sunt in varsta de 76 de ani, toata viata de cand m-am pocait, am ramas credincios lui Isus si Cuvantului Sau, acum astept sa plec acasa la Tatal din ceruri, acolo unde ne-a promis Domnul ca ne pregateste loc.
Te intreb pe tine insa cititorule: daca mori astazi, unde vei merge tu ? Te-ai impacat cu Isus? Te-ai pocait inaintea Lui? Ti-ai dat viata Lui? Fie ca esti tanar, fie ca esti batran, faptul ca esti in viata este o sansa sa te impaci cu Dumnezeu! Care-i raspunsul tau?

Pastor Simion Pîrva
Comuna Balsa
Jud Hunedoara